marți, 24 ianuarie 2012

Fumători suntem cu toţii!


Cine spune că nu a fumat niciodata în viaţa lui, minte. Voluntar sau involuntar fumători suntem toţi. De exemplu, ca nefumător cu siguranţă te-ai înecat cu fumul din ţigara tipului care duhăneşte lângă tine în staţia de autobus, a tembelului din tren care tremură ca gelatina în timp ce-şi aprinde ilegal ţigara sau pur şi simplu a prietenilor care fumează şi în a căror prezenţă alegi să fi.

Fumatul în spaţiile publice este şi va fi mereu o problemă existentă în Romania, şi nu numai. Legile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar bunul simţ, educaţia, respectul faţă de semenii noştri şi toate aceste bla bla-uri importante devin nesemnificative atunci când vine vorba de această „ocupaţie”, de acest viciu. Cât despre locurile special amenajate, ştim că există, dar că nu sunt suficiente, cel puţin nu în fiecare local ( fie el bar, restaurant sau alt spaţiu public).

A fuma nu este o crimă, este o alegere, un stil de trai. Iar nouă nu ne dă nimeni dreptul să judecăm, ci doar să încercăm să educăm o populaţie în care majoritatea pufăie pe unde apucă. Trebuie respectată fiecare parte, de aceea este nevoie de o selecţie. Atât patronii care nu vor să-şi piardă clientela, cât şi instituţiile prestigioase au amenajat spaţii speciale pentru fumători, respectiv nefumători. Dar ce te faci atunci când pe stradă eşti obligat să înghiţi fumul puştiului de 15 ani care se consideră cool când îţi suflă un jet de fum în faţă, aşa pentru a-ţi însenina ziua.

Este confirmat de medici faptul că cei care inhalează fum, nefumători fiind, sunt predispuşi cancerului şi altor boli mai mult decât cei care într-adevăr fumează. Cu cât expunerea la fumul de ţigară este mai prelungită, cu atât riscurile sunt mai crescute. Fumatul pasiv reprezintă expunerea la fumul de ţigară ambiant, adică fumul expirat de fumător şi fumul emanat de capătul aprins al ţigării. Două treimi din fumul emanat dintr-o ţigară aprinsă nu sunt inhalate de fumator, ci sunt eliberate în atmosferă şi contaminează aerul. Aerul respirat de tine, nefumătorule! Astfel, fumul de ţigară ambiant conţine de două ori mai multă nicotină şi gudron şi de cinci ori mai mult monoxid de carbon decât fumul inhalat de fumător. Cum lecţiile de medicină plictisesc, am să trec la varianta simplă, date concrete: o ţigară scurtează viaţa cu şapte minute, asta în cazul fumătorilor. În cel al nefumătorilor situaţia nu este aşa de sumbra, da’ nici departe de a fi.

Să nu mai vorbim de faptul că este absolut vulgar să fumezi pe stradă, să nu ţii cont că arunci în stânga şi-n dreapta cu scrum, că obligi persoanele din jurul tău „să ia un fum” fără a trage-n piept. Să nu uităm de vizitele vecinei de la bloc care îţi spune cu nonşalanţă că nu îşi poate savura cafeaua fără o ţigară şi care practic te obligă să-i pui la dispoziţie plămânii şi casa ta.

Atâta timp cât nu ne pasă sau tratăm acest subiect cu o oarecare uşurinţă şi neimportanţă, nu vom putea niciodată să fim în stare să ducem o viaţă mai sănătoasă, să învăţăm să respectăm nevoile celui de lângă noi, să ţinem cont de legile date, să scădem acea doză de egoism.

Ana Daniela Suciu

Anul III, Grupa II

Fumători suntem cu toţii!


Cine spune că nu a fumat niciodata în viaţa lui, minte. Voluntar sau involuntar fumători suntem toţi. De exemplu, ca nefumător cu siguranţă te-ai înecat cu fumul din ţigara tipului care duhăneşte lângă tine în staţia de autobus, a tembelului din tren care tremură ca gelatina în timp ce-şi aprinde ilegal ţigara sau pur şi simplu a prietenilor care fumează şi în a căror prezenţă alegi să fi.

Fumatul în spaţiile publice este şi va fi mereu o problemă existentă în Romania, şi nu numai. Legile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar bunul simţ, educaţia, respectul faţă de semenii noştri şi toate aceste bla bla-uri importante devin nesemnificative atunci când vine vorba de această „ocupaţie”, de acest viciu. Cât despre locurile special amenajate, ştim că există, dar că nu sunt suficiente, cel puţin nu în fiecare local ( fie el bar, restaurant sau alt spaţiu public).

A fuma nu este o crimă, este o alegere, un stil de trai. Iar nouă nu ne dă nimeni dreptul să judecăm, ci doar să încercăm să educăm o populaţie în care majoritatea pufăie pe unde apucă. Trebuie respectată fiecare parte, de aceea este nevoie de o selecţie. Atât patronii care nu vor să-şi piardă clientela, cât şi instituţiile prestigioase au amenajat spaţii speciale pentru fumători, respectiv nefumători. Dar ce te faci atunci când pe stradă eşti obligat să înghiţi fumul puştiului de 15 ani care se consideră cool când îţi suflă un jet de fum în faţă, aşa pentru a-ţi însenina ziua.

Este confirmat de medici faptul că cei care inhalează fum, nefumători fiind, sunt predispuşi cancerului şi altor boli mai mult decât cei care într-adevăr fumează. Cu cât expunerea la fumul de ţigară este mai prelungită, cu atât riscurile sunt mai crescute. Fumatul pasiv reprezintă expunerea la fumul de ţigară ambiant, adică fumul expirat de fumător şi fumul emanat de capătul aprins al ţigării. Două treimi din fumul emanat dintr-o ţigară aprinsă nu sunt inhalate de fumator, ci sunt eliberate în atmosferă şi contaminează aerul. Aerul respirat de tine, nefumătorule! Astfel, fumul de ţigară ambiant conţine de două ori mai multă nicotină şi gudron şi de cinci ori mai mult monoxid de carbon decât fumul inhalat de fumător. Cum lecţiile de medicină plictisesc, am să trec la varianta simplă, date concrete: o ţigară scurtează viaţa cu şapte minute, asta în cazul fumătorilor. În cel al nefumătorilor situaţia nu este aşa de sumbra, da’ nici departe de a fi.

Să nu mai vorbim de faptul că este absolut vulgar să fumezi pe stradă, să nu ţii cont că arunci în stânga şi-n dreapta cu scrum, că obligi persoanele din jurul tău „să ia un fum” fără a trage-n piept. Să nu uităm de vizitele vecinei de la bloc care îţi spune cu nonşalanţă că nu îşi poate savura cafeaua fără o ţigară şi care practic te obligă să-i pui la dispoziţie plămânii şi casa ta.

Atâta timp cât nu ne pasă sau tratăm acest subiect cu o oarecare uşurinţă şi neimportanţă, nu vom putea niciodată să fim în stare să ducem o viaţă mai sănătoasă, să învăţăm să respectăm nevoile celui de lângă noi, să ţinem cont de legile date, să scădem acea doză de egoism.


Student bogat, student sărac!


A fi student în România este aproape sinonim cu a fi sărac! Toată lumea ştie despre viaţa dusă de tinerii intelectuali prin cămine şi majoritatea celor trecuţi prin această experienţă îşi amintesc de momentele în care nu mai aveau decât un borcan de zacuscă în frigider sau de zilele rămase până când avea să sosească pachetul mult aşteptat de la părinţi. În articolul "Costurile lunare ale unui student" v-am prezentat necesităţile unui student pentru un trai decent. Între timp am descoperit două cazuri particulare total opuse: un student care cheltuieşte o mică avere în fiecare zi şi altul care trăieşte o lună cu banii pe care alţii îi strică în mai puţin de o săptămână!

Alex, student în anul doi, provine dintr-o famile înstărită: "Cheltuiesc zilnic aproximativ 200-300 de lei. Au fost şi zile în care am stricat peste 1000 de lei prin cluburi. Îmi place distracţia şi asta mă costă destul de mult", a mărturisit Alex. Părinţii lui sunt oameni înstăriţi şi vor ca fiul lor să se distreze cât de mult poate în anii studenţiei, iar asta nu are preţ pentru ei. Deşi îşi permite să stea într-o cameră de hotel pe tot parcursul facultăţii, Alex a ales să stea în cămin: " În primul an de facultate am stat singur într-un apartament cu două camere închiriat, însă nu mi-a plăcut pentru că nu erau decât bătrâni în acea zonă şi nu aveam cu cine să ies prin oraş. Anul acesta am ales să stau în cămin, lângă ceilalţi studenţi. Deşi nu sunt aceleaşi condiţii ca la apartament, îmi place mai mult pentru că sunt mai aproape de prietenii mei".

Din păcate, nu toţi studenţii sunt la fel de norocoşi ca Alex. Mihai este student în anul trei şi lucrează într-un supermarket pentru a-şi asigura traiul. Părinţii lui nu îi pot asigura decât două pachete cu mâncare pe lună. Pentru restul trebuie să se descurce singur: "Ai mei nu mă pot ajuta foarte mult pentru că nici ei nu au. Îmi trimit mâncare cam de două ori pe lună. Lucrez într-un supermarket unde câştig 600 de lei pe lună şi bonuri de masă în valoare de 200 de lei. Din aceşti bani îmi plătesc chiria la cămin şi abonamentul la telefon. Ceea ce rămâne îmi ajunge pentru mâncare şi de câte o ieşire în oraş pe săptămână", spune Mihai.

Indiferent de posibilităţile financiare de care dispunem fiecare, trebuie să ne amintim că studenţia e cea mai frumoasă perioadă a vieţii şi că trebuie să o trăim la intensitate maximă în fiecare clipă!

Have fun and study hard! ;)


Laurenţiu Cristian Stehan,

Jurnalism, anul III, grupa 2


Educație prin televiziune?


Televiziunea ar trebui să aibă un rol educativ – așa susțin 98% dintre cele peste 1000 de persoane participante la sondajul IRES din luna octombrie. Și cine spune că nu e așa? Oamenii, ființe înzestrate cu rațiune, au libertatea de a alege. Fiecare dintre noi alegem ce credem că e mai bine. Așa stă treaba și cu televiziunea.


Televiziunea anului 2012 ne oferă o gamă largă de programe. Nu-ți spune nimeni să te uiți zilnic la OTV sau să schimbi obsedat canalele până o vezi pe Monicuța pe micul ecran. Vrei cultură și educație? Oprește-te din butonare pe programe precum TVR Cultural sau National Geographic. În momentul de față este impropriu să spui că televiziunea promovează incultura. Poate că anumite posturi tv o promovează. Sau poate doar anumite emisiuni ale unor posturi tv. De exemplu, poate ai avea ceva de învățat uitându-te la emisiuni precum ”Ce se întâmplă doctore?” sau ”România, te iubesc!” ale postului PRO TV. Dar nu te obligă nimeni să te uiți la binecunoscutul ”Happy Hour”.


În plus, poți folosi televiziunea ca mijloc de relaxare:

Ø poți oricând asculta muzică, de orice gen;

Ø poți urmări emisiuni despre grădinărit, pescuit, rețete culinare sau artă, în funcție de pasiunile tale;

Ø poți afla ce s-a mai întâmplat în apropierea ta;

Ø ești pus la curent cu toate evenimentele.


Televiziunea nu promovează incultura, ci ea îţi oferă acces nelimitat la absolut tot ce te interesează, prin simpla butonare a telecomenzii. Tu trebuie doar să alegi unde să te opreşti!



Andreea Pană




Dincolo de ”perdeaua” fumurie

Un cercetător chimist ajunge să fie agresat profesioanal și personal, în momentul in care decide să vorbească despre ”afacerea” Țigareta, în talk-show-ul de mare audiență ”60 minutes”. ”The Insider” este un thriller de calitate, care pe toată durata sa de 157 de minute, îți captează atenția prin suspans și tensiune.

Povestea este inspirată dintr-un fapt real, în 1994, procurorul general al statului Mississippi a intentat proces unor mari companii de tutun, vinovate de îmbolnăvirea populaţiei, în urma unui şir de procese, la care s-au aliat şi alte state americane, industria tutunului a fost obligată să plătească 246 miliarde de dolari în contul asigurărilor de sănătate. Procurorul care a început lupta cu țigaretele, Michael Moore, a acceptat să apară, în film, în propriul rol (episodic), după ce s-a pronunţat admirativ faţă de modul în care regizorul (coscenarist şi coproducător) Michael Mann a ştiut să stăpânească istoria acestui caz. În rol principal, îi avem pe Russell Crowe (Jeffrey Wigand ) și Al Pacino (Lowell Bergman ), primul este concediat pentru delict de opinie, de o importanta firmă producătoare de tutun şi constrâns să semneze un contract de confidenţialitate care, de fapt, i-ar fi cumpărat tăcerea. Însă Jeffrey Wigand decide să dea în vileag practicile nu tocmai curate ale companiei, care adăuga țigărilor o substanţă (cancerigenă) aptă să creeze dependenţă . De cealaltă parte, Al Pacino este un producător TV care detine unul din cele mai cotate talk-show-uri din America, "60 de minutes", prin urmare Lowell Bergman este exact omul de care avea nevoie Jeffrey . Pentru postul (CBS) care ar urma să difuzeze acest interviu revelator, el devine însă un martor incomod a cărui declaraţie i-ar putea costa nu doar milioane de dolari (în procese), ci şi licenţa de emisie. Fiecare dintre cei doi protagoniști se află într-o bătălie cu o "maşinărie" mult prea puternică, Industria Tutunului, respectiv Televiziunea.

”The Insider” nu are ca scop propaganda împotriva tutunului sau îndemnul spre a spune nu țigărilor, ci ne aduce încă o dată în prim-plan efectele nicotinei, faptul că dăunează, provoacă dependență și că producția lor nu este atât de transparentă pe cât se arată .Filmul poate fi văzut şi ca un discurs despre puterea presei, în acea lume, şi despre "normele deontologice" ale jurnalismului, în orice lume. Ziaristul nu-şi abandonează "sursa", după ce a fumat-o, dimpotrivă, e gata să moară cu victima de gât.

Kristina Kmecza

Jurnalism anul III

Ce aveți cu ”România”?


Mulți români pleacă în alte țări pentru a lucra, pentru a face bani să trăiască într-un mod decent în țara natală sau pur și simplu că nu mai vor să locuiască în România.

De ce s-a ajuns să se întâmple acest lucru? De ce în mentalitatea multora, ”cei de afară” sunt mai buni, iar România este o țară în care predomină țiganii și infractorii, iar șpaga și corupția sunt la modă? Ar trebui să se pună în balanță și ceea ce este bun în jurul nostru, în viața noastră și în trecutul nostru.

Te-ai născut în România, deci ești român!

România ne-a lăsat un gust amar din cauza unei ”bube” mari care trebuie tratată, iar din această cauză nu putem să ne bucurăm de ce avem: de o țară cu un relief variat, cu zone geografice pitorești, cu o cultură bogată, cu oameni de valoare, cu o istorie mult mai frumoasă decât a altor țări.

Criticile la adresa României ar trebui să ne facă să fim mai puternici și să ne dăm seama că România este o țară cu potențial ridicat. Românii ar trebui să nu-și mai denigreze originile și să facă afirmații de genul: ”Mi-e silă de România, îmi pare rău că sunt român..

Nu vorbi, înainte să vezi!

Nu putem spune despre o țară că e plină de țigani, din moment ce nu am fost în acea țară, cum de altfel nu putem spune despre o țară că e urâtă din moment ce nu am vizitat-o.

Așa cum a fost de-a lungul timpului, cu bune și cu rele, România i-a dat lumii pe Ilie Năstase, Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, Constantin Brâncuși, Emil Cioran sau Mircea Eliade. România a dat valori, pentru că ea însăși este o valoare.


Frunză-Țogoe Andreea-Aida

Jurnalism, Anul III, Gr I

Avantajele și caracteristicile articolelor online


Ziarul s-a îndepărtat de carte, jurnalismul s-a îndepărtat de televiziune şi s-a apropiat de internet.” Cristian Tudor Popescu

În ultimii 22 de ani tehnologia a atins cote inimaginabile până atunci. Mediul online a devenit indispensabil jurnalismului. Multitudinea informațiilor, eficiența și rapiditatea cu care găsești exact ce îți trebuie la momentul oportun a făcut ca tinerii acestei generații să petreacă tot mai mult timp pe net. Jurnaliștii s-au adaptat și au trecut la scrierea articolelor online.
Chiar dacă timpul petrecut pe internet costă, economise
ști minute atunci când vrei să cauți un anumit articol, economisești bani; ziarele, cărțile, nu se mai cumpără. Este de ajuns să tastezi două cuvinte în orice motor de cautare online și să primești mii de pagini care să le cuprindă. Astăzi fiecare publicație trebuie să aibă și varianta electronică.

Nu mai ești nevoit să răsfoiești cărți întregi pentru doar două paragrafe, să îți faci probleme că ai pierdut o ediție a revistei preferate sau că articolul de care ai tu nevoie a apărut acum cinci ani și nu îl mai găsești azi. Internetul nu aruncă nici o informație. Este totul acolo, scurt și la subiect, la doar câteva cuvinte depărtare.

Laura Cocendău