Fenomenul Emo

Se pare ca veselia, emotiile frumoase si optimismul nu mai sunt la moda.
În locul lor au apãrut lacrimi, stãri depresive, tentative de sinucidere si copii scheletici cu rimel curs pe ochi. Ce se întâmpla cu lumea?
Desi toata lumea este în unanimitate de acord ca fenomenul Emo a devenit ceva sinistru, tot mai multi adolescenti adopta stilul lor de viata, de vestimentatie, de emotii…
Oare ce gãsesc copiii atât de fascinant la stãri depresive, nefericire, tentative de suicid, muzica trista si îmbrãcãminte cernitã?
De ce acest curent prinde atât de usor adolescentii si nu copiii de vârste mai mici, cu mai putin discernãmânt si tendinte mai multe cãtre imitatie?
Pentru ca le oferã, aparent, ceea ce ei au nevoie la aceastã vârsta: întelegere.
Le accepta rãzvrãtirea specificã vârstei, hainele negre, machiajul teatral, muzica hard core.
Si mai mult de atât. Le spune ca starea lor de rãzvrãtire este o stare normalã, cã depresia care ii acapareazã este de fapt o stare în care pot rãmâne fãrã sa fie criticati.
Sau din care pot sa nu mai iasã niciodatã, alegând eliberarea finalã, suicidul... Le spune cã nu numai pozele vesele, cu adolescenti îndrãgostiti tinându-se de mana pot semnifica dragostea, ci si pozele lor, mult mai "veridice" în propria opinie, cu inimi însângerate oferite iubitei/iubitului.
Însã ceea ce este cu adevãrat îngrijorãtor la acest fenomen nu sunt hainele lor sinistre, coafurã lor cu tãieturi asimetrice si breton în ochi…nici mãcar rimelul curs care le da un aspect criptic.
Ceea ce socheazã o lume întreagã este cum ajung acesti copii Emo sã se sinucidã doar pentru ca este la moda!
Cum lasã în urma sufletele sfâsiate ale pãrintilor care nu înteleg cum s-a ajuns aici…
Dezbãtut aprig de psihologi si psihiatri, fenomenul Emo si-a gãsit cumva posibila explicatie în sentimentul de apartenentã la grupul adolescentilor neîntelesi si melancolici.

Vacaru Ionela Clara, grupa5